DIN LUMEA LARGACase si calatorii din lumea larga

Romania, pe bicicleta: Sighisoara – Saschiz – Viscri – Rupea

Anul trecut am pedalat peste 4000 de kilometri prin Romania. Destul de mult, daca te gandesti ca nu avem mai deloc infrastructura pentru biciclisti. Insa, chiar si asa, dupa ce parasesc Bucurestiul si ajung intr-un loc inconjurat de dealuri sau munti, chiar nu mai conteaza nimic. In afara poate de conditiile meteo. Ei bine, pentru ca nu m-am gandit nicio clipa ca va ploua, nu a plouat. Cum ar veni, am gandit pozitiv si a iesit bine.

Cand am ajuns la Sighisoara, dupa o calatorie de 5 ore cu trenul in vagonul dotat cu loc special pentru biciclete, am pornit tinta spre Cetate, pe care, de altfel, am mai vizitat-o cu diverse ocazii, insa faptul ca de data asta aveam sa o vedem de pe bicicleta ne-a dat o alta perspectiva. In primul rand, piatra cubica a strazii Octavian Goga ne-a transmis o anume vibratie. La propriu. Iar vibratia transmisa de la pavaj prin roti catre ghidonul bicicletei si apoi catre corp s-a transformat  intr-o altfel de vibratie. Aceea pe care o simti cand ajungi intr-un loc incarcat de istorie, cam cata istorie incape in 700 si ceva de ani de la prima atestare a orasului. Am lasat deoparte bicicicletele ca sa urcam in Turnul cu Ceas,  “cel mai masiv dintre cele nouă turnuri de apărare ale cetătii Sighisoara care s-au păstrat până în prezent (din totalul de 14)”, dupa cum spune wikipedia.

01

Turnul cu ceas
Turnul cu ceas din Sighisoara

Noi ne-am aruncat doar in treacat privirea pe piatra de marmura ce da cateva amanunte turistilor despre Turn si am urcat rapid pana la cel mai inalt nivel ca sa ne bucuram de o privire panoramica asupra orasului.

Panorama Sighisoara
Vedere panoramica asupra Sighisoarei

Dupa ce am coborat cu picioarele pe pamant ne-am urcat din nou pe biciclete si am plecat sa exploram stradutele care pornesc din Piata Cetatii. Am bifat-o desigur si pe cea care duce la celebra Scara acoperita.

Casa cu muscate
Casa cu muscate
Straduta din Sighisoara
Straduta din Sighisoara
Drumul spre scara acoperita din Sighisoara
Drumul spre scara acoperita din Sighisoara

Nu exista turist care sa ajunga in Sighisoara si sa nu urce cele 176 de trepte. Sau sa fie 174? 175? Ei bine, data viitoare cand ajungeti in Sighisoara sa le numarati si voi. De data asta noi doar le-am pozat cu privirea si ne-am continuat drumul pentru ca aveam planuri mari pentru restul orelor ce ne-au ramas pana la apus. Am mai facut cateva poze si am pornit-o spre iesirea din oras, cea catre Brasov, urmand sa facem un nou popas in Saschiz.

Saschiz
Saschiz

 

Localitate celebra pentru una dintre multele biserici fortificate transilvanene. Unele mai cunoscute, deci vizitabile si vizitate, altele mai putin cunoscute, deci in anonimat pentru publicul larg. Din fericire, biserica fortificata din Saschiz are o situare buna, la doi pasi de drumul european 60, deci cu vad bun pentru cei curiosi. Am trecut rapid peste suprinderea de a o gasi deschisa si, pe deasupra, si cu un ghid gata sa ne dea amanunte despre ceea ce aveam de gand sa vizitam. Iar intaia surprindere a fost imediat urmata si de o a doua – aceea ca nu eram singurii dornici sa o vizitam. Oricum, turul oferit de ghid, adica o domnisoara de un pic peste 20 de anisori, poate, s-a incheiat destul de repede si am fost invitati sa exploram noi restul, adica sa urcam pana la tribuna unde isi are locul orga.

Orga bisericii fortificate din Saschiz
Orga bisericii fortificate din Saschiz

0809

 

Ne-am pozat, am nechezat bucurosi ca suntem lasati de capul nostru si am urcat si mai sus in podul bisericii de unde o ferastruica ne permitea sa vedem de la inaltime fix drumul pe care urma in cateva minute sa o luam din loc spre Cloasterf, localitate despre care auzisem ca are, de asemenea, o biserica fortificata.

Biserica fortificata din Cloasterf
Biserica fortificata din Cloasterf

Aici insa nu am reusit sa vizitam biserica. Ar fi trebuit sa-l asteptam pe administrator, care era plecat. Ne-am multumit sa facem cate o poza si sa vedem daca usa grea ferecata din fata noastra are vreun orificiu sa putem intrezari ceva. Nu avea. Asa ca am pornit-o spre Viscri, de care ne desparteau aproximativ 25 de kilometri, din care, mai mult de jumatate dintre ei a trebuit sa-i parcurgem pe marginea drumului european E60, un drum intens circulat, fapt care ne dadea un mic disconfort. Dar cu 8 km inainte de Viscri am intrat pe un drum secundar, printre dealuri,  desi nu atat de putin circulat pe cat ti-ai putea imagina, caci leaga Weiskirich, Veiskiriχ, Veeskirχ, in dialectul săsesc, Weißkirch, Deutsch-Weißkirch, Deutschweißkirch în germană,   Fehéregyháza, Szászfejéregyház, Szászfehéregyháza, în maghiară, adica Viscri, localitatea de care s-a atasat printul Charles de Wales, de restul Romaniei.

10

Spre Viscri
Spre Viscri

Si ca totul sa fie traditional, ca acum 100 de ani, cu 1 km inainte de a intra in sat, se termina si asfaltul. Nu si masinile, ale turistilor, care depasesc cu mult numarul carutelor si chiar al localnicilor de pe ulite.

Intrarea in Viscri
Intrarea in Viscri

13Am urmat indicatorul si am pornit spre Biserica evanghelica fortificata de la Viscri, a carei istorie incepe undeva in secolul XIII, monument UNESCO.

Spre biserica evanghelica fortificata din Viscri
Spre biserica evanghelica fortificata din Viscri
Biserica evanghelica fortificata din Viscri
Biserica evanghelica fortificata din Viscri
Biserica fortificata Viscri
Biserica fortificata Viscri

1617

O sunca atarnata la racoare acum vreo 50 de ani, spun localnicii :)
O sunca atarnata la racoare acum vreo 50 de ani, spun localnicii 🙂
Curtea interioara a bisericii din Saschiz
Curtea interioara a bisericii din Viscri

22

Mic cimitir in vale, langa biserica fortificata
Mic cimitir in vale, langa biserica fortificata
Cupola din tigla contrasteaza placut cu verdele bland al dealurilor
Cupola din tigla contrasteaza placut cu verdele bland al dealurilor

25

 Dupa ce am coborat din nou in centrul satului am mai aruncat cate o privire pe la sosetele din lana naturala impletite manual expuse pe la porti, spre incantarea turistilor. Aproximativ 90% din productia femeilor din Viscri ia drumul Germaniei. Afacerea a început în urmă cu mai bine de zece ani, atunci când o familie de nemti s-a stabilit în Viscri si le-a oferit femeilor această posibilitate de a câstiga un ban în plus. Rând pe rând, femeile s-au înscris în asociatie, iar la un moment dat, de la Viscri plecau chiar si peste 1.000 de perechi de sosete către magazinele din Germania, dupa cum am aflat ulterior. Noi insa am lasat restul de 10 procente turistilor veniti, ca si noi, personal acolo. Nu voiam sa ne prinda inserarea pe drum si, in plus, daca drogul era drumul, curiozitatea era sevrajul pe care il simteam imediat ce ne uitam in zare spre dealurile ireal de frumos rotunjite, ce urmau sa ne conduca spre Rupea, destinatia noastra finala pentru acea zi.

Drumul de la Viscri spre Rupea
Drumul de la Viscri spre Rupea

262728

 

 

Add a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.