DIN LUMEA LARGACase si calatorii din lumea larga

Oglinda lumii, o plimbare printre nori in Bolivia

7621_tonemappedhoria1

Ai chef sa te plimbi pe apa? Sa faci milioane de fotografii si sa ramai pe toata durata vacantei intr-o stare de beatitudine? Ai chef sa suspenzi timpul si sa te plimbi printre nori? Ai chef sa simti cum natura se conformeaza rugamintii lui Lucian Blaga, cand implora timpul sa se opreasca? (Opreste trecerea! Stiu ca unde nu e moarte, nu e nici iubire – si totusi, Te rog: Opreste, Doamne, ceasornicul cu care ne masori destramarea.) Atunci trebuie sa ajungi in Bolivia! Eu sigur vreau!  Nu e un loc usor accesibil, nu este o excursie lipsita de capcane, dar toate merita! Pana ajung acolo, o sa incerc sa va delectez cu informatii si cu o galerie impresionanta de fotografii de la Salar de Uyuni!

Uneori cand simti la propriu ca-ti fuge pamantul de sub picioare, te intrebi cum ai putea sa mergi inainte. Mintea ta cauta forme de adaptare care cocheteza fie cu fuga din realitatea, fie cu fuga in realitate, cautand fara incetare puncte de sprijin solid. Dar poate de asta Dumnezeu in intelepciunea lui a facut din natura spatiul lui de joaca cel mai vast. A creat locuri care imbina paradoxul cu legea atractiei universale, incat mintea ta si-ar gasi cel mai bun adapost exact  intr-un spatiu “lipsit de certitudini” unde sa se vindece. Un astfel de loc este desertul de sare din Bolivia, Salar de Uyuni. La peste 11 000 metri deasupra nivelului marii, Salar de Uyuni este un loc magic. Desertul de sare care se transforma intr-o pelicula subtire de apa extrem de sarata in sezonul ploios ,formeaza cea mai mare oglinda naturala a lumii in Altiplano, Bolivia. Undeva, intre apa sarata si cerul albastru, totul pare a fi coborat dintr-un vis. Si, cum mintea umana nu suporta vidul, nici oglinda lumii nu omite niciun detaliu al cerului care pare sa se odihneasca cuminte pe luciul ei. Probabil, acolo intelegi cat de ridicol esti mizand pe “certitudinile” sablonului. “Nu poti merge pe apa”, ba poti! Poti chiar sa te plimbi linistit, facand mii de fotografii, sperand sa poti demonstra ca totul nu e doar un vis. Dar nu uita sa respiri! Locul asta pare atat de necunoscut mintii umane si atat de nepamantean incat iti taie respiratia la propriu! Este o panorama unica, suprarealista, un camp alb si gol. In timpul sezonului ploios, o impresionanta iluzie optica metamorfozeaza tot in jur, atunci cand apa, care inunda suprafata desertica de sare reflecta exact ca o oglinda cerul.23

Imi aduc aminte ca, informandu-ma despre acest loc, am citit undeva ca atunci cand “Neil Armstrong si Buzz Aldrin au devenit primii oameni care paseau pe Luna, in 1969, una dintre primele privelisti pe care ochii lor le-au intalnit privind in urma catre Pamant, a fost pustiul Salar De Uyuni. Pe masura ce Pamantul se rotea, cei doi au fost probabil captivati de un petec intins de culoare alba de-a lungul partii inferioare a Americii de Sud, pe care l-au considerat initial o zona glaciara. Era, de fapt, desertul bolivian Salar De Uyuni, putin cunoscut, dar intins pe o suprafata de aproximativ 8.000 kilometri patrati, acoperit de cactusi, lagune cu apa de ploaie si mai ales de zece miliarde de tone de sare. De atunci, campul de sare a ramas un colt in mare parte uitat, al unuia dintre cele mai izolate si inaccesibile platouri ale lumii; o destinatie a drumetilor ratacitori catre granita chiliana, aflata la mare departare de capitala Boliviei, La Paz”

“Nimeni nu locuieste in acest desert. In primul rand, nu exista vegetatie, iar sarea otraveste orice picatura de apa dulce. De-a lungul platoului nu exista niciun semn de industrie sau dezvoltare, numai spre margini siruri sporadice de colibe, care adapostesc familii indigene sarace, cu pielea arsa de soare, ce traiesc aici de generatii. Totusi, la liziera platoului de sare, guvernul bolivian da cu lentoare forma unei fabrici. Este vorba despre o mina al carei obiectiv consta in extragerea pretiosului lichid de sub crusta de sare. Atunci cand este scos pentru prima oara din sol, lichidul seamana cu noroiul. Insa dupa ce este lasat sub soarele desertului, apa se evapora, lasand in urma o baie de mineral galbui, ce poate fi usor confundat cu uleiul gros de masline: este vorba despre litiu, cel mai usor dintre toate metalele de pe Pamant si puterea ascunsa in spatele noi noastre vieti tehnologizate.” http://www.descopera.ro/

Eu imi doresc insa sa ajung aici si din alte motive. De exemplu sa privesc ochii iubitului reflectati in aceasta oglinda a lumii si siluetele noastre rasfatandu-se…sa aflu odata in plus de ce el si nu altcineva. Chiar daca oglinzile sunt “cele mai triste jucarii”, sper ca oglinda in care chiar si cerul are curaj sa se afiseze in toata grandoarea lui, are raspunsuri la fel de imprevizibil de seducatoare ca peisajul insusi.b4

b1

 

Add a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.