DIN LUMEA LARGACase si calatorii din lumea larga

O seara la muzeul d’Orsay

M4034S-4211Musée d’Orsay este adapostit intr-o statie de cale ferata construita in 1900. Gazda perfecta pentru multe sculpturi si tablouri impresioniste, a devenit unul din cele mai populare muzee din Paris. Gara d’Orsay a fost inaugurata pe 14 iulie 1900 pentru expozitia “World Paris” si a fost considerata o capodopera a arhitecturii industriale.

Un amanunt impresionant este ca au fost utilizate 12 000 de tone de metal pentru construirea garii d’Orsay, cantitate care reprezinta mai mult decat cantitatea de metal utilizata pentru Turnul Eiffel. Dar curand platformele au devenit prea scurte pentru trenurile moderne. De-a lungul timpului a fost folosita ca loc de parcare, ca stand de fotografie, ca locatie pentru teatru si chiar ca un centru de primire de prizonieri de razboi. Gara a fost abandonata complet din 1961, cand acesta a fost salvata de la demolare de presedintele francez Pompidou. In 1978 succesorul sau, presedintele Giscard d’Estaing, a decis sa utilizeze spatiul ca muzeu. Restaurarea Muzeului d’Orsay, cum este numit acum, a inceput in 1979 si in cele din urma, la 29 noiembrie 1986, muzeul a fost inaugurat de presedintele francez, François Mitterrand. Nu intamplator va relatez cu nume si date istoria acestui muzeu. Ma fascineaza oamenii implicati in a-şi salva patrimoniul national. Faptul ca 3 presedinti s-au implicat in  a salva acest edificiu, este un exemplu de ceea ce numesc continuitate, radacini, modul de a supravietui al marilor natiuni.

Muzeul are o frumusete aparte, un mister atemporal, aproape imperceptibil din exterior. O cladire, care completeaza fericit peisajul Senei, inchide intre zidurile ei trecerea timpului, imbratisand fiecare etapa, nu ca o cicatrice, ci ca un mesaj de departe din timp. Orologiul enorm care se lasa privit pana la cele mai intime rotite face, culmea, ca timpul sa-si piarda importanta, in loc sa o accentueze. In interiorul muzeului d’Orsay, arta secolului XIX si XX pare ca si-a gasit locul perfect pentru a se lasa admirata. Pe langa tablouri, aici descoperi de asemenea diferite forme de arta, inclusiv sculpturi, gravuri, fotografii, film, arhitectura si urbanism. Un loc perfect unde sa te ratacesti. Dar si un loc in care te poti intalni cu flesh-uri din trecut, asta din urma intra in cadrul unei experiente foarte personale si depinde de fiecare. Pentru mine a fost o pictura a lui Paul Cezanne,” Curte de ferma la Anvers”, mica panza care frapeaza prin tehnica si avangardismul autorului. M-a purtat brusc la Bucuresti, cu 2 ani in urma, in expozitia “Lumini si Umbre”, unde cineva ai carui ochi ma fascinau, imi dadea cele mai avizate si complete explicatii despre mica panza in fata careia ne aflam. Dar, abia acum eram apta sa privesc cu atentie panza si sa-i ascult vocea, abia acum ii intelegeam cuvintele, care imi ramasesera in minte nedescifrate. Am zambit! Eram intr-o fosta gara, pe un fost peron, intr-un muzeu, in fata unei capodopere, dar si in fata unei franturi din viata mea, toate amestecate intr-un prezent absolut, imposibil de negat. Ma plimbam prin sali cu teama copilului, de parca as fi cautat si alte franturi din mine. Am gasit si altele. Muzeul cuprinde in colectiile sale in jur de 2300 picturi, 1500 de sculturi si 1000 alte obiecte de arta. Cele mai multe dintre operele de arta au venit de la alte muzee precum Musée du Luxembourg. In timp, colectia s-a extins semnificativ datorita achizitiilor si cadourilor. Acesta acopera perioada de la mijlocul secolului 19 pana in 1914 si contine lucrari de Degas, Rodin, Monet, Manet, Renoir, van Gogh. Printre cei mai mari artisti ale caror lucrari le-am vazut aici, ii pot mentiona pe: Gauguin (Autoportret cu Iisus galben), Van Gogh (Arles, Biserica din Auvers) si Manet (Olympia), Ingres (Sursa), Degas (Dansatoare imbracata), Millet (Angelus, Primavara), Camille Corot (O dimineata, Dansul nimfelor), Courbet (Originea lumii), Monet (Picnicul), Renoir (Le Moulin de la Galette).

Cand, in sfarsit, am ajuns pe acoperisul muzeului, era intuneric. Era singura zi din saptamana cand muzeul era deschis pana la ora 9 seara, si cum toamna era de mult stapana peisajului, stelele si luminile orasului alcatuisera o priveliste feerica. In spate, luminat, orologiul muzeului se asternea la picioarele mele, obligandu-ma sa raman captiva visului. La 9,30 paraseam impreuna cu ultimii vizitatori muzeul, sperand ca drumul pana acasa sa nu ma trezeasca! Muzeul d’Orsay mi-a ramas in minte ca un spatiu intim, imposibil de incadrat atmosferei  tipice unui muzeu. Ironic desi, este gazda unor opere moderne, are aerul romantic al epocii baroce. Ca un domn de moda veche, putin anacron cu modernitatea, acest muzeu e un cuceritor veritabil.

M4034S-4211 M4034S-4211 M4034S-4211 M4034S-4211 M4034S-4211 M4034S-4211 M4034S-4211 M4034S-4211 M4034S-4211 M4034S-4211 M4034S-4211 M4034S-4211 M4034S-4211Sursa foto: Arhiva Personala.

Add a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.