DIN LUMEA LARGACase si calatorii din lumea larga

O gradina mostenire

gradina

Fiecare dintre noi primim mostenire de la bunici lucruri nenumarate, amintiri, dar, de cele mai multe ori, primim spre pastrare o gradina. Unii, care s-au indepartat foarte mult de universul lor, obisnuiesc sa treaca nepasatori pe langa aceasta mica mostenire tacuta din fata casei sau din ghivecele din balcon, altii isi amintesc cu nostalgie de privirea bunicii care imbratisa bogatia ei de flori.

Lucrul de care bunica mea, Mimi, era foarte atasata in ultimii ani de viata si in care isi investea toata bruma de energie pe care o avea era mica gradinita cu flori si doi pomi de sub fereastra ei. Au trecut ani de cand privirea ei nu-i mai alinta dimineata, de cand nu-i mai asculta gandurile si rugaciunile. Pomii au crescut atat de mult de parca vor sa ajunga la fereastra ei din cer si sa se laude cu puzderia de flori. Mai apleaca strengareste cate o creanga si spre mine, dar doar asa cat sa-mi ureze” bun venit” si “e cazul sa ne uzi radacinile”. Dar pomi mei cu flori, caci sunt ai mei, bunica mi i-a daruit sa-mi tina de urat cat e ea plecata, sunt busola mea ca sunt acasa! Oriunde as pleca, orice minuni mi-ar delecta pupilele, stiu ca am ajuns acasa cand ii vad de la poarta mereu veseli si plini de flori. Si nu exista data sa-i privesc sa nu-mi aduc aminte de Mimi, bunica prea tanara cu jeans si mersul de adolescenta, stand pe fotoliu cu o tigara pe marginea scrumierei si cu o carte, asteptandu-ma sa-i povestesc “copilariile mele”.

Iti multumesc, draga mea draga ,ca ai gasit cel mai frumos mod sa ramai nemuritoare si sa-mi dai radacini! Cu drag, de departe……….nepoata ta!

gradina gradina gradina gradina gradina gradina gradina

Tags:

Add a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.