DIN LUMEA LARGACase si calatorii din lumea larga

Muzeul Van Gogh din Amsterdam

van gogh3
Muzeul Van Gogh
van gogh6
Muzeul Van Gogh

Am mers la Amsterdam cu gandul ca voi vizita Muzeul Van Gogh, unul din pictorii mei favoriti. Iubesc picturile lui Van Gogh, in aceeasi masura in care iubesc scrisorile lui, gandurile lui. Van Gogh credea despre varsta ca este doar un anotimp. Sufletele sunt bantuite de anotimpuri si nu de ani, cred ca e descrierea cea mai corecta a sufletului uman, groaznic mutilat prin cifre. E primavara cand un sentiment se naste in tine, e vara cand el e acolo si te incalzeste, e toamna cand intensitatea lui scade si e iarna cand iti este dor sa-l retraiesti.Pictorul si-a devorat viata, pana intelesurile l-au coplesit, dar ceea ce a lasat lumii nu are egal. In final avea sa spuna:”soarele m-a omorat”.

van gogh8
Muzeul Van Gogh
van gogh7
Muzeul Van Gogh

In 2015 sunt exact 125 de ani de la moartea lui Vincent van Gogh. Muzeul Van Gogh din Amsterdam, Muzeul Kröller-Müller in Otterlo si Muzeul Noordbrabants din Den Bosch, care expun operele lui Van Gogh, vor onora pictorul cu expozitii speciale care graviteaza in jurul temei “Van Gogh 125 de ani de inspiratie”. In fiecare an, 1.6 milioane de vizitatori vin la Muzeul Van Gogh, clasandu-l drept unul din cele 25 cele mai populare muzee din lume. Muzeul a fost redeschis pe 1 mai, dupa o renovare de sapte luni. Nici un alt loc din lume nu are atat de multe picturi de Vincent van Gogh sub acelasi acoperis. Colectia consta din mai mult de 200 panze, 500 de desene si 750 documente scrise dar si lucrari ale altor artisti, contemporanii lui – impresionisti si postimpresionisti. Toate acestea ofera o fantastica introspectie in viata lui Van Gogh.

_Amandelbloesem,_Vincent_van_Gogh_(1890)
Ramuri de migdal inflorit

Lucrarile lui Van Gogh sunt organizate cronologic in cinci perioade, fiecare reprezentand o perioada diferita din viata si munca acestuia: Olanda, Paris, Arles, Saint-Remy si Auvers-sur-Oise te introduc intr-o lume de o tandrete si un romantism aparte. Aici pot fi admirate capodopere ca:” Autoportret  Van Gogh”,”Floarea-soarelui”,”Mancatorii de cartofi”,”Dormitor in Arles”,”Ramuri de migdal inflorit” sau “Peisaj marin langa Les Saintes-Maries-de-la-Mer”. Fiecare dintre aceste capodopere are o poveste. Floarea soarelui, floarea favorita a lui Van Gogh. “Dormitorul din Arles” unde Paul Gauguin a fost oaspetele lui Van Gogh in anul 1888. Pentru aceasta vizita, Van Gogh s-a pregatit varuind peretii camerei sale in albastru si cumparand cuverturi noi, efectul final fiind asa frumos incat Vincent nu a putut sa nu isi transpuna camera pe panza, intr-o serie de patru tablouri. “Ramuri de migdal inflorit” a fost făcuta pentru a celebra nasterea nepotul lui, fiul fratele lui Theo si cumnatei Jo. Theo i-a scris fratelui sau, Vincent pe 31 ianuarie 1890 pentru a-l anuntat despre nasterea fiului sau, Vincent Willem Van Gogh. Ca mijloc de celebrare, Van Gogh a inceput un studiu de 7 lucrari pentru a simboliza noua viata prin flori de migdal “pentru nasterea copilului Vincent.” Van Gogh a trait cea mai fericita perioada din viata lui lucrand la acest studiu. Compozitia este diferita de oricare alta din picturile lui Van Gogh. Ramurile de copac de migdal par sa pluteasca pe un cer albastru, totul fiind conceput sa sugereze fragilitatea inceputului dar si forta radicinilor. Ramurile aduc in mintea lui Delacroix presupunerea conform careia “chiar si o parte dintr-un lucru este identic cu intregul in sine.” Aceasta este o caracteristica pe care Van Gogh a admirat-o la studiile florale japoneze, care, de exemplu, pot descrie o parte dintr- o tulpina de bambus intr-un spatiu gol.  Privind acest tablou nu ai cum sa nu te duci cu mintea la Nikos Kazantzakis si celebru lui haiku: I-am zis migdalului:”Frate, vorbeste-mi despre Dumnezeu !Si migdalul a inflorit.” Migdalul a inflorit si sub pensula lui Vincent Van Gogh. „Ramuri de migdal inflorit”este o imagine de o gingasie si tandrete destul de rare in panzele artistului. Inflorescentele par ca ies din cadru, sugerand preaplinul primaverii, speranta inceputului legata de continuarea numelui  si bucuria insuflata de noul inceput pe care copilul il aducea cu sine. Frumusetea acestui tablou te face sa ramai multa vreme in fata lui, pentru a-ti lasa mintea sa-l invete si apoi sa-l recompuna. Pentru mine este unul din acele tablouri, in preajma carora sufletul capata alte vibratii, mult mai intense si provocatoare.

van gogh11
Autoportret

Si pentru ca in mintea mea l-am luat cu mine pe Octavian Paler, ma plimb prin muzeul modern, gata sa te inhate cu tehnologia interactiva, muzica si imagine si ma intreb ce ar crede el? Cladirea principala moderna a fost proiectata de Gerrit Rietveld (deschisa in 1973), mult mai tarziu a fost construita aripa eliptica a expozitie de catre Kisho Kurokawa (deschisa in 1999). Ambele dau vizitatorului spatiu pentru a admira opere de arta si desi acest muzeu este unul din cele cele mai aglomerate din lume, va fi intotdeauna posibil sa gasesti aici momentul tau de liniste pentru a admira geniul lui Van Gogh. Exista wi-fi gratuit in muzeu in cazul in care te intereseaza repede un amanunt despre o lucrare, este usor sa navighezi pe net. Iar daca mergi dimineata la muzeu o sa constati cu placere ca este mai putin aglomerat. Cu usurinta poti combina o vizita cu Rijksmuseum din apropiere. Dar cum inca nu am vazut tot, imi continui plimbarea prin muzeu incercand sa imi aduc aminte cat mai multe amanunte citite in timp despre Van Gogh.

„ Esti grau si locul tau e intr-un lan de grau”  spunea Van Gogh intr-o scrisoare.  “Marturisesc ca scrisorile lui Van Gogh ma emotioneaza tot atat de mult cat si pictura lui. Intr-un muzeu Van Gogh, eu as insoti toate autoportretele olandezului cu fraze din scrisorile lui, care ar ajuta, mai bine decat orice explicatie, pe cei care le privesc sa le inteleaga” afirma Octavian Paler intr-un articol despre Van Gogh. Si aici consider ca Octavian Paler este cel care l-a descris cu multa tandrete si luciditate pe Van Gogh. Intalnirea celor doi intr-o lume a cuvintelor si culorilor este unica, pe deoparte picturile si scrisorile lui Van Gogh, pe de alta penelul, mintea si sufletul lui Octavian Paler.

Autoportretele lui Van Gogh au fost in permanenta un subiect de controversa, foarte multi au incercat sa stoarca din aceste picturi propriul adevar, insa ele raman ca niste copii orfani, daca nu sunt completate de scrisorile autorului. Din toate interpretarile citite, cea mai apropiata de realitate imi pare cea a lui Octavian Paler. Am sa redau o parte din articolul in 11 parti scris de Octavian Paler in Revista “Flacara” nr.1332 – 18.12.1980. Blandetea cu care il descoase pe Van Gogh din culorile sale Paler seamana enorm cu tandretea cu care pictorul alege culorile.  Cred ca Paler a numarat cel mai bine talantii castigati de Van Gogh in trecerea lui prin lume:

van gogh1
Irisi
van gogh4
Floarea Soarelui

„Ce sa mai spui despre autoportretul cu capul descoperit si fara barba, pictat nu mult inainte de moarte, dupa ce citesti aceste doua fraze dintr-o scrisoare adresata mamei sale: „Din autoportretul pe care il anexez vei vedea ca, desi am fost pe la Paris, Londra si prin alte orase mari, arat, totusi, mai mult sau mai putin, ca un taran din Zundert, asa de pilda ca Toon sau ca Piet Prins, ba uneori imi inchipui ca am ajuns sa gandesc si sa simt ca ei. Doar ca taranii sunt de mai mare folos pe lumea asta”…

Cel mult sa ne amintim de ce galbenul-roscat al fetei e chiar culoarea graului in prag de seceris si, ca semanatorul, a disparut undeva dincolo de orizontul spre care priveste, probabil, Van Gogh.

A trecut ceva timp de cand a pictat un semanator urcand pe un camp arat, cu bulgari de pamant violeti, sub un cer cu nori roz. Un semanator aureolat de discul imens si galben al soarelui, care inainteaza, cu acest nimb, ca un profet. Sau ca un filozof, caci graul il obsedeaza pe Van Gogh deoarece in istoria graului vede istoria oamenilor.

Graul e semanat, lanul creste si se maturizeaza sub un cer tulbure sau luminos. Apoi, intr-o zi va aparea seceratorul. el va taia spicele si va lega snopul. Ciclul vietii curge de la samanta la spic, de la semanator la secerator, mereu reluat, ireversibil si infinit. Şi “chiar daca omul nu e semanat in pamant ca sa incolteasca”, povestea lui e ca povestea graului. „

van gogh10
Dormitor in Arles
seascape-at-saintes-maries-1888
Peisaj marin langa Les Saintes-Maries-de-la-Mer

„Toti am aparut pe un asemenea camp, unde ne-am visat recoltele si am uitat, poate, ca secerisul ne va gasi bogati sau saraci dupa cum ne-am inteles destinul, si iata de ce sunt atatea lanuri de grau in opera lui Van Gogh, de ce numarul seceratorilor creste spre sfarsit in tablourile lui si, intr-o zi, deasupra spicelor calde isi vor face aparitia corbii.

S-ar zice ca-si picteaza obrazul in culoarea graului din pricina parului sau roscat, dar cine se uita atent descopera in autoportretele sale toate nuantele de galben din istoria unui lan de grau si ca ultimele autoportrete au chiar culoarea aramie dinainte de seceris. Povestea lui Van Gogh insusi e ca povestea graului.El compară nu numai viata, ci si pictura cu graul. A vrut să fie semanator, sa-si semene talentul cum face taranul care semana.Recolta lui e pictura lui. Numai ca fructele pamantului sunt acum stralucitoare, cu totul altfel decat cartofii saracaciosi care abureau in mainile „mancatorilor de cartofi”. Lanurile de grau se involbureaza intr-un delir luminos, iar floarea soarelui seamăna cu discul care-l aureola pe semanator.”

Semanatorul inca isi mai poate privi recoltele. El tace, dar tacerea a devenit betie solara. Maracinii au lasat locul chiparosilor, singurii care au ramas negri, dar si ei ard. Tristetea lui Van Gogh a iesit din emisfera ei de frig si a intrat in plina canicula. Sfidand orice prudenta pictorul inainteaza in aceasta febra si intr-un ritm aproape infricosator, tablourile se umplu de insolatia lui luminoasa. Pana si cerurile de noapte au un pojar care­-ti da un frison.

Nordicul Van Gogh canta in gura mare imnul sau despre soare, aproape ca un barbar. E un nordic coborat in sud, ca si Nietzsche, si de aceea striga la fel. Nu poate sa vorbeasca normal. E patetic si excesiv. Emotia lui e betie. Se numara printre semanatorii care lasa in urma lor si o dara de sange, dar care, hotarati sa nu se teama decat de limitele lor, nu se plang.

In locul tonului argilos din primele tabouri, culorile tasnesc arbitrare si dogoritoare ca lava unui vulcan. Recolta are putin timp sa creasca, sa ajunga la maturitate. De aceea e impetuoasa, navalnica, biciuita parca de un vant luminos, ucigas si irezistibil.”

 

Add a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.