DIN LUMEA LARGACase si calatorii din lumea larga

Martisor, “tara” lui Tudor Arghezi

martisor 5Intr-o sambata, pe la pranz, dupa multi ani de amanari, am pasit cu un graunte de sfiala in suflet pe mosia de la Martisor a uriasului scriitor Tudor Arghezi. Dupa poarta verde, inalta, se asterne o alee de-a lungul unei livezi bine ingrijite de ciresi pe rod. In livada se zbenguiau cativa copii si am fost surprinsa placut de o voce cristalina: Asteptati putin, va rog, sa va aduc niste cirese! Primele de anul asta, bune, bune, cu gust de ploaie si de soare.  Si de poezie pentru ca la doar cateva sute de metri de aglomeratia infernala si caldura prafuita din zona Big Berceni, domneau asa o pace fireasca si o umbra calma ca m-am intrebat cu nedumerire: am ajuns la tara, m-am intors in timp?

Dupa livada, in fundul curtii mari, se vede casa. Un conac, de fapt, cu ziduri albe si acoperis rosu, intocmai ca snururile martisoarelor atarnate candva de copaci ca sa momeasca recolta buna. 18 camere, doua etaje, plus o mansarda – cincisprezece ani de munca pentru familia poetului si un curaj nebun. La momentul achizitionarii celor 17 000 de metri de pamant, situat intre fosta Inchisoare Vacaresti, fostul abator si Cimitirul Bellu, zona era o mahala plina de maracini, fara apa curenta, lumina, gaze sau drum pietruit.  Astazi, proprietatea e un colt de rai, inconjurat de betoane, blocuri turn, piete si malluri. Asta o insemna sa ai viziune? Sau si asta? Nu stiu, dar inseamna sigur sa ai rabdare, credinta si sa muncesti cu drag pentru familia ta. In timp, Arghezi le-a facut pe toate – a avut functii publice care l-au ajutat sa lumineze mahalaua, s-o alimenteze cu apa si s-o doteze cu telefon. A construit si o biserica, biserica Martisor. Si-a facut in curte si o tipografie mica, de care era foarte mandru, unde-si tiparea Biletele de Papagal. Si tot in curte, sub un nuc, a tinut sa sape si mormintele pentru el si Paraschiva, “sotia, sora si prietena de-o viata”, muza pentru cele mai multe poezii de dragoste si pentru romanul “Ochii Maicii Domnului”. De altfel, relatia a fost atat de puternica incat dupa moartea sotiei, Arghezi nu si-a mai dorit sa traiasca si a urmat-o la doar un an. Ca o premonitie, cu doua zile inainte de a muri, el a scris versurile care se afla si acum inramate in biroul de la Martisor : “Ma chemi din departare si te ascult/N-am sa te fac, pierduto, sa ma astepti prea mult.”

Si Zdreanta cel cu ochii de faianta e ingropat in apropiere. I se pastreaza cusca, iar micul mormant e acoperit de flori. La intrarea in casa, o doamna roboteste, un paznic isi face si el de lucru. Nimic scortos, ci e asa o senzatie de proprietate locuita incat te astepti sa te cheme cineva la masa. Tufele de trandafiri, via si cateva bancute te invita la meditatie si un pic de odihna. Mitzura, fiica scriitorului, este cea care s-a ocupat de amenajarea casei memoriale si chiar si acum, la 91 de ani, suna zilnic sa verifice daca totul e in regula. Iarna inca mai primeste colindatori in sufrageria de la etaj unde se pastreaza mobilierul original din lemn de cires, o soba din mozaic splendida, decoratiile tatalui sau si multe alte obiecte personale.

Ca si George Enescu , Tudor Arghezi si-a proiectat singur casa.

M-a surprins ca la etaj, singurul care se poate vizita, biroul scriitorului, dormitorul matrimonial si sufrageria dadeau dintr-una intr-alta, semn ca membrii familiei, departe de a dori sa se izoleze din cand in cand, se simteau bine cat mai aproape unii de altii. Mitzura Arghezi povesteste ca tatal sau nu era niciodata mohorat sau abatut. Indiferent cate probleme ar fi avut, intampina fiecare zi cu un zambet si in fiecare seara se ruga in camera lui sa fie iertat daca s-a comportat arogant, daca a fost atins de mandrie sau vanitate.

Merita sa va faceti drum pe la Martisor, merita sa va luati o cafea in termos si o sticla de apa si sa va odihniti intre ciresii si trandafirii lui Arghezi o ora sau doua sau trei. N-o sa va alunge nimeni, nici n-o sa ridice tonul, ba o sa va indemne sa va bucurati de tihna si sa intrebati orice doriti. Este o alternativa minunata si mai putin zgomotoasa la o plimbare in parc. Si este, cumva, o reintoarcere cu picioarele pe pamant.

Casa Memoriala Tudor Arghezi se afla pe strada Martisor, nr.26, sectorul 4, Bucuresti. Biletul de intrare este 4 lei pentru adulti si 2 lei pentru copii.

livada arghezimartisor 6martisor 7martisor 8martisor 9martisor 10martisor 11martisormartisor1martisor2martisor3martisor4martisor12

Interiorul tipografiei
Interiorul tipografiei

P.S. Intre timp. si Mitzura Arghezi s-a dus in alta lume. Dumnezeu s-o odihneasca!

Add a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.