DIN LUMEA LARGACase si calatorii din lumea larga

Iernile bunicilor, iernile noastre, iernile lor

IMG_5044 IMG_5045Iarna, cu noianul ei de fulgi, zile pline de veselie si bulgari si oameni de zapada, cu obrajii rosii si manusi impletite de bunica, cu fesul care mai mereu aluneca pe ochi si fularul plin de zapada. Cam asa erau iernile copilariei. Cand incepea sa ninga, viata devenea mai alerta, abia asteptai sa termini temele si sa iesi afara cu prietenii. Spatiul dintre blocuri devenea repede o lume in care piratii, regii si domnitele nu mai privideau sa inalte cetati si ziduri de aparare, sa faca bulgari si sa se pregateasca de o lupta pe cinste. Orele nu aveau nicio importanta, nici apusul soarelui, abia cand vocile parintilor ne chemau pe la noua in casa am fi facut orice sa mai ramanem afara. In fata blocului era lumea noastra a celor mici! Era o lume magnifica, cu regulile noastre, cu jocurile noastre, cu supararile si impacarile noastre. Nu imi aduc aminte ca parintii sa fie cu noi, sigur ne urmareau de dupa perdea, dar atat. Astazi in fata blocului e liniste, cativa copii pleaca cu parintii in parc. Stau cuminti si bine infofoliti pe sanii. Toata lumea e zgribulita si televizoarele fac din venirea iernii o tragedie. “Cum vom circula maine? Masina!” Iarna in secolul in care, culmea, omul a ajuns sa traiasca intr-un confort total in propria casa si sa aiba cele mai calduroase haine, iarna este privita ca o corvoada. Noua generatie nu mai este interesata de iarna, in afara de facturi mult mai mari si dus copilul cu masina la scoala, iarna nu mai e decat o spina iritativa pentru oamenii prea grabiti…….spre ce? Ei stiu!

IMG_5047IMG_5049IMG_5059IMG_5062Am marea sansa ca bunica mea de 91 de ani sa traiasca si mereu cand vede zapada ochii ei devin si mai senini si mai veseli. Am intrebat-o cum era in vremea copilariei ei iarna. Zambetul ei era doar un mesager al unui noian de amintiri, copilaria lor nu a fost usoara, dar a fost cea mai frumoasa perioada a vietii. Cum ningea, isi incaltau toti fratii opincile peste care trageau paslarii  si plecau la derdelus. Nu aveau sanii, dar nu conta! Se intalneau “cu ai Mariei si cu ai lui Sandu” si  faceau cu schimbul! Mergeau acasa nu cand simteau picioarele ude, ci cand opinca uda ingheta. Acasa, luau o galeata de zapada de afara, inteteau focul si se spalau pe rand sa-si dezghete picioarele, mancau ceva si plecau iar. Erau de cele mai multe ori temperaturi sub  -10 grade. Ca sa faci un ban sau sa primesti o paine, te suiai cu lopata pe casa si dadeai zapada, sau mergeai prin vecini si faceai curatenie la vite si aduceai apa proaspata. Faceau asta repede, dar temeinic, ca sa plece iar pe ulita la joaca. Seara, erau flamanzi ca niste lupi, intrau in casa unde ii astepta blidul de mancare pe soba, niciodata suficient, dar un pahar de moare de varza era completarea perfecta. Si asa, la lumina lampii, mama ii spala pe rand, iar ei se alergau si nu stateau inveliti in cerga. Tare o mai suparau! Cand ii vedea biata mama pe toti 8 in pat, isi facea o cruce mare, dar ei continuau sa se harjoneasca si sa rada pana tipa tata la ei si stingea lampa. Noaptea de multe ori se facea frig si se inghesuia in ceilalti, ca sa se mai incalzeasca pana cand tata isi punea suba pe el si mai aducea cateva lemne…..dar toate astea erau nimic pe langa ziua de iarna pe derdelus ce avea sa vina. Bunica incheie povestea cu: “ si radeam din orice, cred ca asta ne-a tinut, de nu ne imbolnaveam .” Cum? Nu tu, camera ta? Nu tu, apa calda si lumina? Nu o masina la poarta si cizme groase? Ce viata e asta? E o viata foarte frumoasa sa ai 8 frati, sa razi, sa te bucuri de prezenta si sentimentele lor, abia asta e viata! Ochii ei in sine vorbesc despre o viata frumoasa, departe de frica si lux, de masti si ifose de semizei. Pentru ea, iarna e o prietena buna, care se joaca cu toti si care, vine in fiecare an, sa-si spuna povesti la gura sobei.

Concluzia mea este ca nu iarna e de vina ca vine, ci dezobisnuinta noastra de a trai real este vinovata pentru cum percepem viata si venirea iernii. Iarna vine de cand e pamantul, dar fiecare generatie o priveste diferit. Cum vor percepe copiii nostri iernile din viata lor depinde doar de noi.

IMG_5069IMG_5071IMG_4897IMG_4884IMG_4877

Tags:

Add a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.