DIN LUMEA LARGACase si calatorii din lumea larga

Gradina cu lavanda din Amsterdam

??????????????????????????????? ???????????????????????????????A vizita un oras are o conotatie in mintea unui turist si o cu totul alta in mintea unui calator. Imi place sa cred despre mine ca sunt un calator, asa ca nu ma enervez cand ma ratacesc, nu imi stabilesc programul zilnic la minut. Ma multumesc sa ma trezesc odihnita, sa-mi savurez cafeaua si sa plec spre un loc pe care vreau sa-l vad. Nu ma grabesc, o sa ajung pana inchide! Sau “si maine e o zi” sunt formulele magice de a descoperi un oras.

Drumul pana acolo este in sine o aventura, fiindca nu ai mai trecut niciodata pe acele strazi, pe langa acele cladiri cu arhitectura lor ghidusa. La un colt de strada o cafea cu masute mici si flori la fereastra este irezistibila! Asa ca ma asez si comand un cappuccino, poate cel mai bun cappuccino pe care l-am baut in viata mea. Dupa o ora, m-am desprins cu greu de atmosfera vesela a cafenelei din acea sambata dimineata. Soarele parea si el sa domine ziua si cu aroganta caracteristica se juca cu lumini si umbre pe peretii cladirilor.

Lasand pasii sa ma poarte si ochii sa admire, am ajuns intr-un loc care m-a trezit brusc. O gradina publica mica plina de lavanda. Era un loc ca un colt de poveste si era accesibil. Asa ca fericita am intrat pe poarta deschisa, mi-am luat o cafea cu scortisoara si m-am asezat pe o banca. Vantul adia, purtand mirosul unic de lavanda prin aer si amestecandu-l cu stropi de apa de la fantana arteziana. Soarele disparuse dupa nori, dar lucrul asta nu facea decat sa augmenteze culoarea lavandei, in timp ce statuile albe din marmura dadeau un aer victorian gradinii. Fiind deja seara, gradina era aproape goala si parca imi apartinea. Si daca tot o simteam atat de “a mea”, am ramas nemiscata privind in jur sa retin toate micile detalii. Totul era perfect, iar eu eram acolo! Parca primisem cel mai frumos dar. Asta poate si fiindca, dupa ce aflasem ca lavanda fusese naturalizata in Romania, ma straduisem sa o aduc in gradina mea, dar pana atunci nu-mi prea reusise. Iar eu, brusc, eram intr-o gradina cu lavanda.

Fara niciun efort, eram intr-o gradina de vis, la al carei design cineva se gandise, alti oameni muncisera efectiv, iar lavanda? Cine avusese grija de vlastari pana au fost adusi aici? Cine se ocupa ca in fiecare zi straturile sa fie impecabile? Cum il cheama pe primarul care a bugetat un proiect ca asta?………..si cate intrebari nu ar fi de pus. Fara ca macar sa le stiu numele, toti acei oameni m-au ajutat pe mine sa ma simt rasfatata lumii pentru cateva ore. De fapt, chiar mai multe ore, caci a doua zi m-am intors. Gradina cu lavanda ma astepta, la fel de proaspata si maiestuoasa, de parca stia ca nimeni si nimic nu-i poate rezista. Salbatica lavanda cu accentele ei de floare de camp, parea in acest peisaj o tanara regina, cu o tinuta impecabila, stiind ca e favorita regelui ei. Si, in ziua aceea, soarele chiar nu se sfia sa-i mangaie florile delicate, ce-i aminteau de Provence, si sa o rasfete cu lumina lui.

Pentru mine, amintirea acelor ore petrecute acolo, intr-o superba gradina cu lavanda, o sa fie mereu un motiv sa zambesc si sa stiu ca cineva acolo sus ma iubeste. Si oricum mi-am imaginat eu gradina mea cu lavanda, cea in care am poposit intrecea cu mult imaginatia mea.

Dacă vreţi să găsiţi şi voi minunata grădină, rătăciţi-vă într-o zi prin zona muzeelor din Amsterdam. Pe acolo e. 🙂

??????????????????????????????? ??????????????????????????????? ??????????????????????????????? ??????????????????????????????? ??????????????????????????????? ??????????????????????????????? ???????????????????????????????

Add a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.